EXCLUSIV: cifrele reale ale colectării pe care vi le ascunde tandemul Dragu-Biriș. Dezastru la TVA!

Recent, ANAF a comunicat românilor că are o creștere a veniturilor de 6% față de trimestrul 1 din 2015. După cum mă așteptam și am declarat public, ministrul Anca Dragu, conștientă că dezastrul în care a adus finanțele țării poate fi sesizat de jurnaliști, a decis să nu prezinte încasările defalcat pe fiecare lună, ci la grămadă, cumulate pe 3 luni.

Motivul? Creșterea de 6% de pe primul trimestru se datorează exclusiv lunii ianuarie 2016 – când a existat o creștere de 16% față de ianuarie 2015 – lună în care nu a reușit să confiște și să distrugă activitatea ANAF, întrucât pe atunci eram președintele Fiscului.

Important de reținut este și faptul că în ianuarie, deși a existat un impact negativ ca urmare a scăderii cotei de TVA la alimente de la 24% la 9% (față de ian 2015), ANAF nu doar că a acoperit această „gaură”, dar a adus și TVA suplimentar de 1 miliard de lei.

Tot în ian 2016, accizele au crescut cu cca 600 milioane de lei. De ce vorbim de TVA și accize? Pentru că sunt impozitele cele mai expuse evaziunii și reprezintă un indicator esențial în analiza eficienței luptei cu acest flagel.

În ceea ce privește perioada februarie – martie 2016, nu doar că nu există nicio creștere față de aceleași luni din 2015, dar se observă o scădere galopantă a încasărilor la TVA cu 1,25 miliarde lei! Același fenomen este întâlnit și în cazul accizelor, unde scăderea în cele două luni este de 110 milioane.

Cum încearcă să explice dezastrul pe care l-au produs?

Tandemul toxic Dragu – Biriș vor să păcălească o țară întreagă cu o explicație hilară: au scăzut încasările, pentru că a scăzut TVA de la 24% la 20%.

În timpul mandatului meu, așa cum am precizat mai sus, TVA la alimente a scăzut de la 24% la 9%, iar „gaura” a fost acoperită, existând chiar TVA colectată suplimentar consistent (cca 6,5 miliarde lei în plus în 2015 față de 2014). Așadar, printr-un management orientat către combaterea evaziunii, poți acoperi cu vârf și îndesat orice măsura de relaxare fiscală, dat fiind decalajul fiscal existent în România față de media UE.

Și, ca să înțelegeți că manipularea „tehnocraților” din conducerea MFP-ANAF frizează ridicolul, vă reamintesc că statisticile oficiale recunoscute la nivelul Comisiei Europene arată, așa cum am mai semnalat, o explozie a consumului de cca 20% în luna februarie. Cu o astfel de creștere, colectarea pe luna martie, dacă ar fi fost însoțită și de combaterea eficientă a evaziunii, ar fi trebuit să aducă un spor consistent la TVA și accize.

Totodată, ca tabloul dezastrului să fie complet, mai reamintesc și că, per total venituri, situația ar fi fost și mai gravă dacă:

  1. Nu ar fi înregistrat un plus de 900 milioane lei la capitolul „rest venituri”, în februarie și martie. Această sumă este conjuncturală și este un simplu „cadou”, întrucât aceste venituri nu se datorează activității ANAF. Ele provin din: prelevări din veniturile nete ale BNR, venituri din dobânzi, venituri din autorizarea jocurilor de noroc, sume neutilizate provenite din finanțarea bugetară a anilor precedenți etc.
  1. Nu ar fi existat OUG 44/2015, cea cu scutirea penalitatilor si a dobanzilor de intarziere, care a adus venituri suplimentare.

La final, trag același semnal de alarmă: dacă dezastrul colectării nu este oprit, relaxarea fiscală devine amintire! Stimați „tehnocrați”, apucați-vă serios de treabă și încetați să manipulați prin comunicate mincinoase, ca pe vremea lui Ceaușescu!

sursa foto originală (neprelucrată): expresspress.ro

Romania sub guvernul Ciolos: renuntarea la combaterea evaziunii fiscale

Acest text a fost publicat initial pe qmagazine.ro, în data de 21.04.2016

Exista o dezbatere in spatiul public, pe alocuri pasionala, in special din ultimii doi ani, pe tema activitatii ANAF de prevenire si combatere a evaziunii fiscale.

Intr-un cor al ipocriziei, toata lumea este de acord ca trebuie sa fim beneficiarii unor servicii publice de calitate (educatie, sanatate, ordine publica, aparare, infrastructura de transport, etc.), sa existe un nivel cat mai scazut al poverii (sarcinii) fiscale, adica impozite, taxe si contributii cat mai mici, sa ne incadram in tinta de deficit asumata in relatia cu Comisia Europeana si sa se asigure de catre guvernanti o crestere rapida si continua a veniturilor populatiei pentru reducerea decalajelor care ne separa de celelalte state UE. Dar, cand e vorba sa ne confruntam cu rigorile unor reglementari si sanctiuni dure, cu totii ne transformam intr-un cor de fluierasi: cetateni, contribuabili, angajati ANAF, parlamentari, guvernanti, sindicate, mass-media, etc.

Serviciile publice de calitate vor ramane deziderate perpetue pentru ca nu ne asumam un adevar pe care il rostim doar soptit: in Romania, de prea mult timp, exista doua categorii de contribuabili: ”fraierii” care isi declara si platesc corect obligatiile fiscale si “smecherii” care ocolesc plata taxelor. Din aceasta ultima “categorie”, in afara evazionistilor sadea (care fura pe fata prin neemitere de bonuri fiscale, nu declara obligatiile, utilizeaza firme fantoma, incarca cheltuielile firmelor cu sume utilizate in scop personal, etc., etc.) fac parte si “gulerele albe”.

In goana lor de a asigura profituri uriase “stapanilor” actionari, acestia din urma folosesc metode din ce in ce mai ingenioase de optimizare/planificare fiscala agresiva/insolvente controlate pentru a nu plati taxele cuvenite Romaniei ca tara unde isi desfasoara activitatea economica si isi realizeaza profiturile. Recentul scandal Panama Papers precum si preocuparea din ce in ce mai asidua la nivelul Comisiei Europene si OECD fata de comportamentul fiscal al marilor companii transnationale sunt exemple recente care creeaza valuri in spatial public.

In postarea mea anterioara am descris asa numita “fratie transpartinica” care sufoca tentativa de a-i determina pe toti sa aiba un comportament fiscal corect. Orice actiune care se doreste sa “intervina” in aceasta zona trezeste o reactie coordonata a organizatiilor de lobby (chiar daca de jure nu exista asa ceva), de genul Coalitia pentru Dezvoltarea Romaniei, Consiliul Investitorilor Straini, etc., a firmelor de consutanta fiscala, a ambasadelor, dar mai ales a celor din mass-media, cu totii “subordonati” unor interese financiare precise. Cazul trustului de presa al fostului mogul media Adrian Sarbu este edificator in acest sens.

De ce eliminarea “smecherilor” in relatia cu fiscul este mai necesara ca oricand? Dincolo de principiul “sacru” al echitatii fiscale, voi incerca sa argumentez in continuare, cu riscul de a-mi atrage alte antipatii mai ales din lumea comentatorilor de “profesie”. Acestia, operand cu termeni de maxima generalitate, in abordari teoretice fade, neglijeaza voit sau nu aspectul esential: recladirea capacitatii administrative ANAF intr-un mediu legislativ care asigura atotputernicia protectiei functionarului public reprezentat de unele sindicate de tip mafiot, sub presiunea decidentilor politici si cu imixtiunea fatisa a unor institutii insuficient reformate : MFP, ANFP, Curtea de Conturi, etc.

Anul 2016 este decisiv in asigurarea sustenabilitatii relaxarii fiscale, a echilibrului bugetar din perspectiva tintei de deficit programate si sub presiunea initiativelor de majorare a cheltuielilor sociale intr-un an electoral (vezi recentele initiative legislative privind alocatiile pentru mame, legea salarizarii personalului bugetar, pensii speciale, s.a.).

Este necesara o analiza a situatiei Romaniei in contextul reformelor administratiilor fiscale din Europa pe baza studiilor existente, e drept insuficient actualizate, pentru a intelege ce rol are “distribuirea” poverii fiscale (tax burden) in mod echitabil.

In mod repetat ati auzit “criticii” de profesie care reproseaza cu o insistenta demna de o cauza mai buna ponderea redusa in PIB a veniturilor colectate, de circa 28%, nivel cvasi-constant in ultimii ani. Se trece apoi imediat la o “comparatie” cu media comunitara daca nu si cu unele state dezvoltate ale UE (Danemarca, Franta, Suedia) care au nivele de peste 45%…Este ca si cum ai compara mere cu pere! Si aceasta deoarece, cu precadere in zona impozitelor directe (taxele pe proprietate, impozit pe venit, profit si castiguri de capital) aceste state au procente de taxare si de zece ori mai mari decat in Romania. Apoi, in tara noastra, sunt intregi sectoare nefiscalizate cu pondere in PIB, cum ar fi autoconsumul gospodariilor din mediul rural unde traieste cca 35% din populatie.

Asadar, in anul 2015, ecartul intre media veniturilor colectate la nivel UE si Romania este de aprox. 10% generate in principal, de nivelul de impozitare mult mai redus in Romania la impozite directe si, surprinzator, la contributii sociale. Cu toate acestea, anul 2015, s-a constituit intr-o premiera prin aceea ca a crescut usor ponderea colectarii in PIB, in conditii de relaxare fiscala si crestere puternica a PIB-ului. De ce? Raspunsul este simplu: cresterea capacitatii administrative ANAF care a pus presiune pe conformarea fiscala a agentilor economici. In 2015, spre exemplu, mai ales in a doua jumatate a anului, eficienta colectarii TVA cunoaste un salt in PIB de 0,74% in conditii de reducere a cotei medii de tva de la 23,5% la cca. 17,5%!!!

Cei care sustineau ca incasarile ANAF sporeau pe seama cresterii economice in general si a consumului in special isi vad astazi “analizele” date peste cap de performanta ANAF de sub conducerea tandemului Dragu-Biris. Astazi cand consumul creste si mai abitir!. De altfel unii dintre acesti analisti care vehiculau scenarii catastrofice in faza programarii bugetare pentru 2015 astazi au tacut subit. Va asigur ca vor fi si mai vocali daca tinta de deficit va fi depasita anul acesta sau daca ne vom incadra in deficit pe seama nerealizarii cheltuielilor bugetare. Situatia cea mai probabila pe care as paria chiar de acum: “vinovatii” vor fi aceeasi! Ii stiti deja dvs.! Ponta, rusii, gugulii, situatia geopolitica, alinierea planetelor sau Panama Pa(m)pers…

In nici un caz tehnocratii din fruntea MFP-ANAF…

Cu toata aceasta majora imbunatatire din anul 2015, se recunoaste unanim ca avem un decalaj fiscal (definit ca diferenta dintre impozitele de colectat din economie si cele efectiv intrate in buget) la toate categoriile de impozite, fapt generat de existenta, inca la tot pasul, a evaziunii. Dar mai ales la TVA, impozit pe profit si la sarcina fiscal generata de cheltuielile cu munca vie (impozit pe venit, contributii sociale).

La TVA, spre exemplu, fara a avea datele oficiale ale Comisiei Europene actualizate gap-ul fiscal, la sfarsitul anului 2015, il apreciez a fi fost la cca 35%. Adica mai mult de o treime din TVA-ul cuvenit bugetului statului se fura! Un singur procent din TVA-ul neincasat inseamna cca 700 milioane de lei (peste 150 mil euro) care intra in alte buzunare private decat sa fie folosite pentru finantarea serviciilor publice!

Am fost aspru criticat in mass-media “dirijata” de fratia “gulerelor albe” pentru duritatea masurilor pe care le-am initiat si sustinut in activitatea mea de sef al Fiscului. Enumar cateva din aceste masuri:

-suspendarea agentilor economici care nu emit bonuri fiscale;

-eliminarea firmelor “fantoma”, pe unde se “scurge” grosul TVA-ului furat, prin controale dure ale Antifraudei si introducerea formularului 088 (despre acest formular voi reveni cu precizari la timpul potrivit, asa cum am promis);

-reorganizarea administrarii si modificarea radicala a procedurilor de control din zona marilor contribuabili, cei care asigura cca 50% din veniturile bugetului de stat si al asigurarilor sociale;

-intarirea puternica a functiei de analiza de risc prin alocare de resurse suplimentare Directiei Generale de Informatii Fiscale careia ii atribuiam un rol determinant in selectia agentilor economici de controlat precum si in alocarea personalului din activitatea de inspectie fiscala;

-diminuarea drastica a sarcinii administrative de control in cazul rambursarilor de TVA la agentii economici fara risc fiscal;

-indepartarea din functiile de conducere a persoanelor fara performante profesionale si tributare/legate de vechiul “sistem”;

-o preocupare asidua pentru asigurarea logisticii necesare functionarii unitatilor de administrare fiscala (cladiri, birotica, hardware,etc.), in conditii de lipsa de fonduri prin “grija” MFP, in special pentru regiunea Bucuresti-Ilfov, unde se colecteaza cca 70% din veniturile statului (incluzand aici si marii contribuabili);

 

Un “dosar” inventat din senin, cu o precipitare maxima, a oprit brusc tot acest proces. Un ministru incompetent si aerian (in domeniul administrarii fiscale, sa ne intelegem!) imi cere demisia iar premierul, bulversat de insistenta mass-media, ma demite din functie. Nici unul dintre acestia nu a fost interesat macar cinci minute sa afle despre absurditatea desavarsita a acuzatiilor ce mi se aduc in acel dosar. Nuuu! Abia asteptau o astfel de “oportunitate” pentru a “elibera” mediul economic “afectat” de presiunea pe care am pus-o pe combaterea evaziunii fiscale. Culmea ipocriziei este ca, la cateva zile de la eliberarea mea din functie, au facut o “sarbatorire” a realizarilor ANAF din 2015, adica in perioada cand ei rataceau pe la Bruxelles sau aiurea! Nu s-au gandit insa la un lucru extrem de important in calculele lor meschine de “imagine” la preluarea ANAF-ului in nemijlocita lor coordonare: singura sursa de venituri suplimentare pentru buget o reprezinta scaderea drastica a evaziunii.

            Raul in mare parte a fost deja facut. Este o iluzie sa credeti ca ANAF mai poate fi resetat pentru a deveni eficient si agresiv in combaterea evaziunii. Deja s-a instalat o “lancezeala” sub bombardamentul mediatic al desteptilor din consultata sau a birocratilor bruxelezi care nu au nici o legatura cu realitatile economico-sociale din Romania. Cunosc placa sicofantilor tehnocrati: “parteneriatul” cu mediul de afaceri, dozarea cu blandete a sanctiunilor, accentul pe prevenire, s.a.m.d. Da, de accord, dar intr-o alta etapa. Azi in Romania mai sunt prea multi “smecheri” asa cum i-am denumit la inceputul articolului, care nu isi platesc taxele sau evita plata acestora cu largul concurs al “consultantilor”. Dupa eliminarea acestora se poate renunta la masurile exceptionale care, in unele cazuri, creaza- este adevarat- o sarcina administrativa mai mare!

Sub presiunea unor noi cheltuieli bugetare, cu scaderea incasarilor mai ales la principalul venit bugetar, adica TVA, va fi decisa prin toamna singura masura posibila: suspendarea aplicarii masurilor de relaxare fiscala. Ar mai fi o alternativa pe care se feresc insa sa o spuna cu voce tare: revenirea FMI-ului salvator!

Ca la noi (si la greci), la nimenea!

 

 

România trădată: tehnocrații au pus ANAF în slujba gulerelor albe din firmele de consultanță fiscală și a marilor afaceri

În cele ce urmează veți citi despre:

  • colcăiala de interese dintre marile firme de consultanță, companii cu capital străin (în principal) și ambasade
  • cum pune presiune pe ANAF un ambasador lăudat prin presa progresistă
  • cum am început reforma Direcției pentru mari contribuabili – DGAMC (mari afaceri) – exemple concrete
  • cum încearca conducerea MFP și echipa de tehnocrați să blocheze reforma Direcției de mari contribuabili, ceea ce servește doar intereselor private – exemple concrete
  •  cum a refuzat mass-media din România să mă sprijine în demersul de devoalare a acțiunilor prin care mafia transpartinică (consultanți fiscali, ambasadori, politicieni, oameni de afaceri) s-a luptat pentru controlul ANAF
  • câți bani urmau să intre la bugetul de stat după reforma DGAMC, bani lăsați de actuala conducere a MFP în buzunarele afaceriștilor care ocolesc plata taxelor
  •  câți mari contribuabili nu au fost niciodată verificați de când activează în România până când am preluat mandatul de președinte ANAF

Timp de trei ani de zile am dus o luptă inegală pentru a reforma structura responsabilă cu verificarea marilor contribuabili/marile afaceri(DGAMC). Din informațiile pe care le dețin și pe care le voi face publice, tot ce am construit în acest timp este dărâmat sistematic și cu intenție de către actuala conducere a Ministerului Finanțelor Publice și ANAF, pentru a servi exclusiv interesele private ale unei frății transpartinice.

Departe de ochii publicului, protejați de mass-media pe care o alimentează cu publicitate, membrii acestei frății au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a împiedica această reformă. Marile firme de consultanță fiscală, clienții acestora (majoritatea cu capital străin) și unele ambasade au exercitat o presiune constantă asupra mea, fie direct, fie prin intermediul presei sau a politicienilor pentru a bloca schimbările de la DGAMC și orice altă măsură cu impact major în lupta anti-evaziune din această zonă.

De exemplu, un ambasador „periat” și lăudat de presa progresistă a venit la mine în birou, însoțit de un om de afaceri din țara pe care o reprezenta, un evazionist notoriu, presându-mă să dispun deblocarea rambursării TVA într-un caz de evaziune (cca 20 milioane euro), pe care îl aveam în instrumentare. La câteva minute după ce a ieșit din biroul meu am anunțat instituțiile abilitate. În zilele următoare, citeam iarăși prin presă o serie de elogii aduse aceluiași ambasador, cunoscut în spațiul public drept un adversar al intrării României în Schengen, exact de jurnaliștii care promovează valorile occidentale și care îl dădeau ca exemplu de bune practici și onestitate pe acest „amic” al concetățenilor evazioniști.

Ani de zile a fost o practică constantă intervenția ambasadelor, în principal din spațiul UE, pentru susținerea intereselor marilor companii cu capital străin în relația cu Fiscul, în timp ce o eventuală intervenție a vreunui reprezentant ales al poporului român în Parlament este considerată trafic de influență.

Vă asigur că acest lucru se întâmplă și în prezent cu singura deosebire că, astăzi, cei puși să vegheze asupra securității finanțelor României au ajuns simpli servanți, executanți docili ai acestor interese. Cazul marilor operatori din industria jocurilor de noroc a produs consternare! Dar, despre acest subiect vom vorbi cu altă ocazie.

În continuare, vă prezint doar o parte din „greșelile” pe care le-am făcut și care au trezit din amorțeală interesele acestei frății transpartinice, o frăție care controlează jurnaliști de la publicații importante, cu legături politice importante, fără niciun alt Dumnezeu decât banul propriu:

  • reforma organizatorică pe care am început-o la DGAMC (Direcția Generală pentru Mari Contribuabili) care, printre altele, a stricat relațiile de „prietenie” dintre consultanți sau oameni de afaceri și inspectorii fiscali (vezi mai jos în text)
  • controalele la hypermarket-uri și mall-uri
  • executarea silită a RADET, RATB, TVR, CE Oltenia și a multor alte companii mari
  • demararea de controale ample la companii internaționale din industria energiei, farmaceutică sau a lemnului care au plătit sau au de plată sute de milioane de euro
  • controlul marilor lanțuri de cluburi de pe litoral și din principalele orașe
  • zeci de mii de plângeri penale. Acestea nu se fac pentru 2 lei minus în casa de marcat, ci pentru evaziune de milioane și zeci de milioane de euro

 Fiecare jurnalist contactat informal de echipa mea și chiar de mine pentru a obține sprijinul în devoalarea acestei frății s-a eschivat, invocând cam același argument: „Oamenii aceștia din consultanță și din business plătesc bani grei pentru publicitate. În plus, noi nu putem sprijini ANAF în niciun demers, întrucât, pe lângă banii din reclamă, am pierde din cititori. O fi adevărat ce spuneți, însă și noi suntem un business ca orice alt business. Click-urile le obținem când criticăm ANAF, nu când o sprijinim.”

Nu numai că nu am fost sprijinit de presă, dar am fost atacat zilnic pe subiecte pur și simplu elucubrante: legături cu mafia rusă/ucrainiană, conturi off-shore, omul lui Ponta, Oprea, Coldea, etc.

Ce să înțelegi altceva decât că avem un câine de pază al democrației cam sensibil la transferurile bancare sau pe sub masă?

 Fără sprijnul mass-media, nu am putut decât să trag un semnal de alarmă (1), atunci când lucrurile au degenerat, în speranța că factorii de decizie realizează pericolul uriaș care pândește securitatea finanțelor României, atunci când interesele private reglementează prin interpuși activitatea ANAF.

Înainte de a vă prezenta măsurile concrete pe care le-am luat în cadrul reformei DGAMC și cele ce urmau să fie luate până la 30 iunie a.c., vă prezint în exclusivitate, cu speranța că măcar un singur jurnalist onest va investiga mai departe, măsurile pe care conducerea MFP și echipa de tehnocrați infiltrați în ANAF și MFP le-au luat deja sau care sunt în curs de adoptare pentru a distruge reforma DGAMC:

  1. Reinstalarea pe funcție a conducerii DGAMC înlăturate de mine, persoane agreate de afaceriști, consultanți și aflați la ordinele unor politicieni.
  1. Anularea misiunii de asistență FMI pe subiectele solicitate de mine sub pretextul unei „necesare” alte misiuni „de radiografiere în ansamblu” a activității ANAF, așa cum au fost zeci în ultimii ani. Timp și bani pierduti. Un expert costă cca 1.000 de dolari pe zi.
  1. Presiuni pentru schimbarea directorului coordonator al Directiei de prețuri de transfer din cadrul ANAF, o persoană foarte competentă profesional.
  1. Reinființarea serviciilor de inspecție fiscală teritoriale, rod al cumetriilor locale.
  1. Infiltrarea pe funcții de conducere în cadrul DGAMC a persoanelor din/ sau agreate de firmele mari de consultanță fiscală care să dea soluțiile convenabile propriilor clienți.
  1. Manipularea mass-media în sensul evitării problemelor grave din zona colectării sarcinii fiscale datorate de mari contribuabili, în principal a celor covârșitor majoritare cu capital străin.
  1. Crearea „cadrului legal” necesar evitării răspunderii contribuabililor care sunt interferați pe circuitul de tranzacționare al firmelor fantomă (vezi pledoariile domnului Gabriel Biriș pe această temă, venit ca „salvator al legislației fiscale” la MFP).

În continuare, pentru a înțelege amploarea și importanța reformei pe care am demarat-o la DGAMC, vă prezint măsurile pe care le-am adoptat deja în timpul mandatului meu:

  • Reducerea numărului de mari contribuabili din portofoliu, de la 2.500 la 1.500, ponderea în colectare a celor 1.000 de companii eliminate fiind de maximum 4%, dar mari consumatoare de resurse administrative de control.
  • Atribuirea personalității juridice DGAMC și calității de ordonator de credite, gestionar al propriilor fonduri alocate prin buget de ANAF.
  • Înlocuirea directorului general și a directorului executiv coordonator al activității de inspecție fiscală, ambii fiind extrem de puternic sustinuți de persoane politice de cel mai înalt rang și de persoane influente din zona auditului fiscal.
  • Crearea unei noi organigrame funcționale care a desființat serviciile teritoriale de inspecție fiscală care aveau același portofoliu de companii de „verificat” și puternice „conivențe” cu mediul de business local.
  • Înființarea unei unități de monitorizare a riscurilor fiscale care să asigure pe baza unor criterii informatizate selecția contribuabililor de controlat si a echipelor de control fiscal, eliminând subiectivismul.
  • Înființarea unui serviciu dedicat controalelor operative solicitate de organele procuraturii și ale Ministerului de Interne.
  • Salarizarea la un nivel superior, cu cca 20% mai mare decat media pe sistemul ANAF, măsura anulata la intervenția agresivă a sindicatului lui Vasile Marica.
  • Mutarea într-un sediu nou cu o logistica suport și hardware exemplară, pentru care se află în derulare procedurile de achiziții publice.
  • Stabilirea unei noi misiuni de asistență FMI pentru luna martie a acestui an pe subiectele:

– reducerea perioadei de inspecție pentru rambursarea TVA la max. 48 de ore;

– modificarea cadrului legislativ privind imixtiunea Curții de Conturi în activitatea de inspecție fiscală (asa cum o regăsim în  România și nu există în legislația niciunei țări civilizate membră  OECD);

– asigurarea asistenței juridice și avocațiale pe cheltuiala ANAF pentru toți inspectorii care sunt victimele plângerilor penale ale  marilor contribuabili, folosite ca mijloace de presiune enormă, și  care își permit să plătească onorarii obscene firmelor de  avocatură/consultanță fiscală;

  • Înființarea unei structuri redimensionate pentru controlul prețurilor de transfer, coordonata nemijlocit de catre direcția de resort ANAF unde am reusit să coagulez câțiva excepționali specialiști;

O altă serie de măsuri care urmau să fie adoptate până la 30 iunie a.c., măsuri care acum au rămas suspendate într-un etern „to do list”

  • Modificarea ROF-ului pentru acordarea unei autonomii/responsabilități funcționale reale a DGAMC-ului.
  • Schimbarea tuturor procedurilor de administrare/inspecție fiscala, cu asistența FMI/CE, în sensul simplificării proceselor decizionale cu reducerea drastică a perioadelor de control.
  • Introducerea procedurilor de monitorizare voluntară a primilor o sută de contribuabili care contează cu mai mult de 50% în portofoliul de colectare.
  • Demararea a o sută de inspectii fiscale partiale pentru acest an pe tematica prețurilor de transfer.
  • Înlocuirea din funcție a  persoanelor de conducere de la nivelul serviciilor de specialitate pe baza unor criterii cuantificabile a performantelor profesionale.

Toate aceste măsuri urmăreau realizarea unui obiectiv precis și cuantificabil: creșterea colectării în zona marilor contribuabili cu 10%, adică cca 2,5 miliarde euro.

Vă reamintesc faptul că de ani de zile nimeni nu s-a atins de acești mari contribuabili, 600 dintre aceștia nefiind niciodată verificați, de când desfășoară activitate în România, până când am preluat mandatul de președinte ANAF. Ce-ar fi însemnat pentru România ca, pe lângă cele 3 miliarde de euro colectate suplimentar în 2015, să se realizeze alte 2 miliarde de euro în 2016 din zona marilor contribuabili?

Din păcate, este prea târziu. Actuala conducere MFP și viziunea tehnocrată ruptă de realitate și axată exclusiv pe imagine vor arunca din nou România în brațele FMI, iar relaxarea fiscală este deja pusă în pericol de această gașcă de inconștienți fericiți. România este trădată din nou!