APARATELE DE MARCAT ELECTRONICE FISCALE (AMEF), O AFACERE PSD CU IZ BULGARESC PE SPINAREA AGENTILOR ECONOMICI ROMANI!

SCURT ISTORIC

In anul 2014, Ministerul Finantelor Publice a initiat OUG 91 prin care a fost introdusa obligativitatea inlocuirii treptate a caselor de marcat cu rola jurnal cu aparatele de marcat cu jurnal electronic (AMEF).

In noiembrie 2015, cu Legea 267 se instituie obligatia, pentru agentii economici care incaseaza integral sau partial, cu numerar sau carti de credit/debit, contravaloarea bunurilor/serviciilor livrate catre populatie, de a utiliza AMEF.

La sfarsitul lunii august 2017, guvernul Tudose, la propunerea MFP, condus de memorabilul Ionut Misa, introduce OG 13 prin care se stabileste in principal calendarul noilor termene obligatorii de introducere a AMEF, si anume:

-contribuabilii mari si mijlocii (in numar de cca 27.000, utilizatori de cca 500.000 de case de marcat) sunt obligati sa foloseasca doar AMEF incepand cu 1 iunie a.c.;

-contribuabilii mici (in numar de cca. 300.000, utilizatori de cca. 400.000 de case de marcat) sunt obligati sa foloseasca doar AMEF incepand cu 1 august a.c.; tot de la aceasta data se interzice comercializarea caselor de marcat cu rola de hartie.

In noiembrie 2017, cu HG 804 se modifica si completeaza Normele metodologice pentru aplicarea OUG nr.28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscal, aprobate prin HG nr.479/2003 prin care se definesc in principal:

-operatiunile pentru care operatorii economici trebuie sa utilizeze AMEF si exceptiile de la aceasta regula (comertul ocazional, vanzare de timbre, etc.)

-tipurile de AMEF: cu structura inchisa, izolate sau conectate la calculator, computerizate, imprimante fiscale,etc.;

-sigilarea memoriei fiscale;

-continutul bonurilor fiscale;

-gestiunea Registrului de evidenta AMEF, s.a.

CONTEXT

Masura introducerii AMEF a devenit o prioritate dupa operationalizarea ANTIFRAUDEI, structura de control operativ, odata cu asumarea reducerii accelerate a evaziunii fiscale de catre guvernul Ponta.

Datele “descarcate” din jurnalele electronice AMEF in serverele ANAF, supuse prelucrarii aplicatiilor de analiza de risc, ar fi permis utilizarea resurselor ANTIFRAUDEI in controale bine targhetate pentru identificarea imediata a evazionistilor. Conectarea AMEF la serverele ANAF ar fi permis “supravegherea” permanenta a fiscalizarii operatiunilor.

Nefiscalizarea operatiunilor la scara larga este cea mai extinsa metoda de evaziune fiscala dar si cea mai greu de instrumentat/dovedit ulterior.

Urgenta adoptarii  obligatiei  dotarii cu AMEF era bazata si pe experienta recenta a unor tari din vecinatatea Romaniei (cum ar fi Croatia, Ungaria, Serbia,etc.) care au implementat cu succes acest sistem.

INTRAREA IN SCENA A LOBBY-istilor

Imediat ce a fost asumata masura introducerii AMEF, in mod firesc au aparut “lobbystii” sau “agentii de influenta” pe la portile MFP/ANAF, ale Ministerului Comunicatiilor, la avizatorul tehnic Institutul de Cercetare-Dezvoltare in Informatica, la Guvern, etc.

Va rog sa observati ca am scris mai sus “in mod firesc” si va asigur am fost usor malitios! Vorbim despre o piata pusa in carca operatorilor economici intr-un termen scandalos de scurt de peste 200 de milioane de euro!!!

Pe scurt, rolul acestor persoane, altfel politicoase si excelent pregatite profesional, era de a-si promova inca din faza de reglementare caracteristicile propriilor produse si de a grabi introducerea masurii. Acestea sunt faptele pe care, cu malitiozitate indulgenta, le putem considera firesti.

Nefiresc, daca nu ilegal de-a dreptul, este atragerea unor oficialitati din MFP si alte structuri guvernamentale in acest proces. Acestia aveau sa devina extrem de vocali in mass-media sau pe la tot soiul de seminarii-sindrofii, prezentand introducerea AMEF ca fiind panaceul universal anti-evaziune.

De fapt acestia au facut posibila CACEALMAUA de astazi, pe care v-o prezint in continuare si care ii costa de-i ustura la piele pe operatorii din economia reala si CARE NU ADUCE BENEFICII NICIUNUI PRODUCATOR DE CASE DE MARCAT DIN ROMANIA si nici NU VA AVEA IMPACT IN REDUCEREA EVAZIUNII.

IMPLICAREA ANAF

Aceasta “revolutie tehnica antievaziune” a fost prezentata in repetate randuri celor doua categorii de specialisti din cadrul ANAF: cei din domeniul IT, care trebuiau sa asigure suportul tehnic al stocarii si prelucrarii informatiilor si cei de la ANTIFRAUDA si INSPECTIE FISCALA, ca principali beneficiari ai noilor informatii dobandite operativ.

In toate aceste prezentari, s-au exagerat de multe ori efectele benefice ale introducerii AMEF.

Fara a avea pretentia vreunei specializari in materie, m-am documentat si am fost deseori prezent la discutiile cu specialistii din domeniu, inclusiv cu colegi de la alte administratii fiscale europene cu experienta in implementarea acestei masuri. FARA O INFRASTRUCTURA IT/COMUNICATII ALOCATA, O CAPACITATE DE ANALIZA/PRELUCRARE A DATELOR SI PERSONAL DEDICAT EXCLUSIV, masura nu face altceva decat sa genereze costuri (atat ANAF, dar mai ales agentilor economici) fara nici un efect palpabil in cresterea  fiscalizarii!!!

Asadar, cand inca mai eram la ANAF, in 2015 am pregatit un program de achizitii IT dedicat acestei masuri a carui cost estimat era de cca 6-8 mil eur intr-o prima etapa. Va asigur ca mult mai putin (circa o treime) din ce cheltuise o administratie fiscala dintr-o tara vecina!

Dar avea sa se pogoare peste ANAF, nebunia dosarelor penale facute la comanda…

OARE DE CE OR FI PUS TUDOSE&MISA CARUTA INAINTEA CAILOR?

“Lobby-ul” a continuat sa preseze, inclusiv prin vocea unor guvernamentali, pe intreg parcursul anilor 2016 si 2017.

Vai, avem evaziune pentru ca se opune ANAF-ul introducerii AMEF! Vai, daca introducem AMEF ne creste ponderea colectarii in PIB cu 3-5%! Vai, daca nu ar fi tembelii aia de la ANAF, care se opun totdeauna ideilor novatoare ale seminaristilor din hoteluri scumpe, sa vedeti ce colectare am avea… si alte variatiuni pe aceasta tema.

In tot acest timp achizitiile IT in ANAF au fost de zero lei. Pe intreaga perioada tehnocrata (mari adepti ai AMEF) si psd-ista deopotriva! Dupa cum stiti sistemul IT MFP este in cvasi-colaps…

Mai mult, aveau sa transfere directia IT din ANAF la MFP, sub denumirea pompoasa Centrul National de Informatii Financiare caruia aveau sa ii aloce, pentru tot sistemul IT al ANAF/Trezorerie suma ridicola de 12 milioane de lei pentru investitii pentru intreg anul 2018, necheltuit vreun leu pana astazi!!

Nici vorba sa se pregateasca cu ceva pentru capacitatatea de stocare – prelucrare a informatiilor furnizate prin eventuala conectare a AMEF.

Dar, obligam operatorii economici, intr-un termen imposibil de respectat, sub amenintarea unor sanctiuni foarte dure, sa cheltuie sume imense pentru procurarea AME. De unde ? De la cei care detin aproape un cvasi-monopol in Romania, si care au batatorit cararile spre Guvern/MFP/MCSI: niscaiva firme bulgaresti!

ODISEEA UNEI FIRME ROMANESTI PRODUCATOARE DE AMEF

Cand vad propaganda PSD-ista atat de preocupata de binele capitalului romanesc  ma cam apuca greata numai cand imi aduc aminte de acest exemplu.

Dar ca sa intelegeti cum stau lucrurile in alte state, membre UE sau nu, aflati ca in Croatia, Ungaria sau Serbia, spre exemplu, atat producerea cat si sistemul IT dedicat prelucrarii informatiilor colectate prin intermediul AMEF sunt efectuate preponderent cu firme autohtone cu costuri mult reduse pentru agentii economici fata de ceea ce se intampla la noi.

Cunosc cel putin o firma romaneasca care a batut la toate usile posibile inca din 2010 incoace. L-a abordat pana si pe fostul premier Grideanu, bun cunoscator  al “operatiunii” AMEF. Au facut o interventie cu propuneri concrete remarcabile si cu mult mai putin costisitoare pentru agentii economici, dintre care enumar:

  • Producerea de AMEF cu dispozitiv GPRS INCORPORAT, ca model national de referinta, la Timisoara;
  • Lansarea unui program RABLA prin care utilizatorii caselor de marcat actuale sa fie incurajati sa achizitioneze AMEF-uri cu costuri evident mult reduse;
  • Realizarea unui proiect pilot si utilizarea capacitatii de CLOUD de la ICI Bucuresti pentru a reduce costurile ANAF cu capacitatea de stocare.

Aceste propuneri meritau a fi incurajate macar ca si proiect pilot.

Degeaba!…Lobby-istii isi facusera pe deplin datoria!

SITUATIA ACTUALA

Asa cum deja mass-media a anuntat,  termenele impuse de lege agentilor economici nu pot fi respectate si vor fi prorogate prin OUG zilele acestea.

CONCLUZIA

De aceea, solicit in calitatea mea de contribuabil roman, guvernului PSD sa prelungeasca aceste termene cu minimum 18 luni, timp minim necesar dotarii MFP/ANAF si realizarii proiectului national pilot poate chiar in parteneriat public privat.

In caz contrar, acuz public conducerea MFP, MCSI si pe primul ministru (pe cel de facto, adica pe Dragnea Liviu Nicolae), de faptul ca toata actiunea dotarii obligatorii a operatorilor economici cu AMEF nu a avut drept scop decat imbogatirea firmelor bulgaresti cvasi-monopoliste si a inca 2-3 firme cu capital francez, Italian si cehesc!!!

Si aceasta pentru ca “descarcarea” periodica catre ANAF prin unitati de memorie externa atasate acestor AMEF nu este decat o gaselnita, de rasul curcilor, in plin secol 21, pentru a face “utile” modelele avizate  si a le baga pe gatul agentilor economici.

Neconectarea la serverele ANAF/CLOUD ICI si nebaleierea randomizata a AMEF-urilor va face complet insignificant impactul acestei masuri in cresterea colectarii.

Dar…cu siguranta… va produce o gaura majora in buzunarul romanilor!

 

 

EXCLUSIV: cifrele reale ale colectării pe care vi le ascunde tandemul Dragu-Biriș. Dezastru la TVA!

Recent, ANAF a comunicat românilor că are o creștere a veniturilor de 6% față de trimestrul 1 din 2015. După cum mă așteptam și am declarat public, ministrul Anca Dragu, conștientă că dezastrul în care a adus finanțele țării poate fi sesizat de jurnaliști, a decis să nu prezinte încasările defalcat pe fiecare lună, ci la grămadă, cumulate pe 3 luni.

Motivul? Creșterea de 6% de pe primul trimestru se datorează exclusiv lunii ianuarie 2016 – când a existat o creștere de 16% față de ianuarie 2015 – lună în care nu a reușit să confiște și să distrugă activitatea ANAF, întrucât pe atunci eram președintele Fiscului.

Important de reținut este și faptul că în ianuarie, deși a existat un impact negativ ca urmare a scăderii cotei de TVA la alimente de la 24% la 9% (față de ian 2015), ANAF nu doar că a acoperit această „gaură”, dar a adus și TVA suplimentar de 1 miliard de lei.

Tot în ian 2016, accizele au crescut cu cca 600 milioane de lei. De ce vorbim de TVA și accize? Pentru că sunt impozitele cele mai expuse evaziunii și reprezintă un indicator esențial în analiza eficienței luptei cu acest flagel.

În ceea ce privește perioada februarie – martie 2016, nu doar că nu există nicio creștere față de aceleași luni din 2015, dar se observă o scădere galopantă a încasărilor la TVA cu 1,25 miliarde lei! Același fenomen este întâlnit și în cazul accizelor, unde scăderea în cele două luni este de 110 milioane.

Cum încearcă să explice dezastrul pe care l-au produs?

Tandemul toxic Dragu – Biriș vor să păcălească o țară întreagă cu o explicație hilară: au scăzut încasările, pentru că a scăzut TVA de la 24% la 20%.

În timpul mandatului meu, așa cum am precizat mai sus, TVA la alimente a scăzut de la 24% la 9%, iar „gaura” a fost acoperită, existând chiar TVA colectată suplimentar consistent (cca 6,5 miliarde lei în plus în 2015 față de 2014). Așadar, printr-un management orientat către combaterea evaziunii, poți acoperi cu vârf și îndesat orice măsura de relaxare fiscală, dat fiind decalajul fiscal existent în România față de media UE.

Și, ca să înțelegeți că manipularea „tehnocraților” din conducerea MFP-ANAF frizează ridicolul, vă reamintesc că statisticile oficiale recunoscute la nivelul Comisiei Europene arată, așa cum am mai semnalat, o explozie a consumului de cca 20% în luna februarie. Cu o astfel de creștere, colectarea pe luna martie, dacă ar fi fost însoțită și de combaterea eficientă a evaziunii, ar fi trebuit să aducă un spor consistent la TVA și accize.

Totodată, ca tabloul dezastrului să fie complet, mai reamintesc și că, per total venituri, situația ar fi fost și mai gravă dacă:

  1. Nu ar fi înregistrat un plus de 900 milioane lei la capitolul „rest venituri”, în februarie și martie. Această sumă este conjuncturală și este un simplu „cadou”, întrucât aceste venituri nu se datorează activității ANAF. Ele provin din: prelevări din veniturile nete ale BNR, venituri din dobânzi, venituri din autorizarea jocurilor de noroc, sume neutilizate provenite din finanțarea bugetară a anilor precedenți etc.
  1. Nu ar fi existat OUG 44/2015, cea cu scutirea penalitatilor si a dobanzilor de intarziere, care a adus venituri suplimentare.

La final, trag același semnal de alarmă: dacă dezastrul colectării nu este oprit, relaxarea fiscală devine amintire! Stimați „tehnocrați”, apucați-vă serios de treabă și încetați să manipulați prin comunicate mincinoase, ca pe vremea lui Ceaușescu!

sursa foto originală (neprelucrată): expresspress.ro

România trădată: tehnocrații au pus ANAF în slujba gulerelor albe din firmele de consultanță fiscală și a marilor afaceri

În cele ce urmează veți citi despre:

  • colcăiala de interese dintre marile firme de consultanță, companii cu capital străin (în principal) și ambasade
  • cum pune presiune pe ANAF un ambasador lăudat prin presa progresistă
  • cum am început reforma Direcției pentru mari contribuabili – DGAMC (mari afaceri) – exemple concrete
  • cum încearca conducerea MFP și echipa de tehnocrați să blocheze reforma Direcției de mari contribuabili, ceea ce servește doar intereselor private – exemple concrete
  •  cum a refuzat mass-media din România să mă sprijine în demersul de devoalare a acțiunilor prin care mafia transpartinică (consultanți fiscali, ambasadori, politicieni, oameni de afaceri) s-a luptat pentru controlul ANAF
  • câți bani urmau să intre la bugetul de stat după reforma DGAMC, bani lăsați de actuala conducere a MFP în buzunarele afaceriștilor care ocolesc plata taxelor
  •  câți mari contribuabili nu au fost niciodată verificați de când activează în România până când am preluat mandatul de președinte ANAF

Timp de trei ani de zile am dus o luptă inegală pentru a reforma structura responsabilă cu verificarea marilor contribuabili/marile afaceri(DGAMC). Din informațiile pe care le dețin și pe care le voi face publice, tot ce am construit în acest timp este dărâmat sistematic și cu intenție de către actuala conducere a Ministerului Finanțelor Publice și ANAF, pentru a servi exclusiv interesele private ale unei frății transpartinice.

Departe de ochii publicului, protejați de mass-media pe care o alimentează cu publicitate, membrii acestei frății au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a împiedica această reformă. Marile firme de consultanță fiscală, clienții acestora (majoritatea cu capital străin) și unele ambasade au exercitat o presiune constantă asupra mea, fie direct, fie prin intermediul presei sau a politicienilor pentru a bloca schimbările de la DGAMC și orice altă măsură cu impact major în lupta anti-evaziune din această zonă.

De exemplu, un ambasador „periat” și lăudat de presa progresistă a venit la mine în birou, însoțit de un om de afaceri din țara pe care o reprezenta, un evazionist notoriu, presându-mă să dispun deblocarea rambursării TVA într-un caz de evaziune (cca 20 milioane euro), pe care îl aveam în instrumentare. La câteva minute după ce a ieșit din biroul meu am anunțat instituțiile abilitate. În zilele următoare, citeam iarăși prin presă o serie de elogii aduse aceluiași ambasador, cunoscut în spațiul public drept un adversar al intrării României în Schengen, exact de jurnaliștii care promovează valorile occidentale și care îl dădeau ca exemplu de bune practici și onestitate pe acest „amic” al concetățenilor evazioniști.

Ani de zile a fost o practică constantă intervenția ambasadelor, în principal din spațiul UE, pentru susținerea intereselor marilor companii cu capital străin în relația cu Fiscul, în timp ce o eventuală intervenție a vreunui reprezentant ales al poporului român în Parlament este considerată trafic de influență.

Vă asigur că acest lucru se întâmplă și în prezent cu singura deosebire că, astăzi, cei puși să vegheze asupra securității finanțelor României au ajuns simpli servanți, executanți docili ai acestor interese. Cazul marilor operatori din industria jocurilor de noroc a produs consternare! Dar, despre acest subiect vom vorbi cu altă ocazie.

În continuare, vă prezint doar o parte din „greșelile” pe care le-am făcut și care au trezit din amorțeală interesele acestei frății transpartinice, o frăție care controlează jurnaliști de la publicații importante, cu legături politice importante, fără niciun alt Dumnezeu decât banul propriu:

  • reforma organizatorică pe care am început-o la DGAMC (Direcția Generală pentru Mari Contribuabili) care, printre altele, a stricat relațiile de „prietenie” dintre consultanți sau oameni de afaceri și inspectorii fiscali (vezi mai jos în text)
  • controalele la hypermarket-uri și mall-uri
  • executarea silită a RADET, RATB, TVR, CE Oltenia și a multor alte companii mari
  • demararea de controale ample la companii internaționale din industria energiei, farmaceutică sau a lemnului care au plătit sau au de plată sute de milioane de euro
  • controlul marilor lanțuri de cluburi de pe litoral și din principalele orașe
  • zeci de mii de plângeri penale. Acestea nu se fac pentru 2 lei minus în casa de marcat, ci pentru evaziune de milioane și zeci de milioane de euro

 Fiecare jurnalist contactat informal de echipa mea și chiar de mine pentru a obține sprijinul în devoalarea acestei frății s-a eschivat, invocând cam același argument: „Oamenii aceștia din consultanță și din business plătesc bani grei pentru publicitate. În plus, noi nu putem sprijini ANAF în niciun demers, întrucât, pe lângă banii din reclamă, am pierde din cititori. O fi adevărat ce spuneți, însă și noi suntem un business ca orice alt business. Click-urile le obținem când criticăm ANAF, nu când o sprijinim.”

Nu numai că nu am fost sprijinit de presă, dar am fost atacat zilnic pe subiecte pur și simplu elucubrante: legături cu mafia rusă/ucrainiană, conturi off-shore, omul lui Ponta, Oprea, Coldea, etc.

Ce să înțelegi altceva decât că avem un câine de pază al democrației cam sensibil la transferurile bancare sau pe sub masă?

 Fără sprijnul mass-media, nu am putut decât să trag un semnal de alarmă (1), atunci când lucrurile au degenerat, în speranța că factorii de decizie realizează pericolul uriaș care pândește securitatea finanțelor României, atunci când interesele private reglementează prin interpuși activitatea ANAF.

Înainte de a vă prezenta măsurile concrete pe care le-am luat în cadrul reformei DGAMC și cele ce urmau să fie luate până la 30 iunie a.c., vă prezint în exclusivitate, cu speranța că măcar un singur jurnalist onest va investiga mai departe, măsurile pe care conducerea MFP și echipa de tehnocrați infiltrați în ANAF și MFP le-au luat deja sau care sunt în curs de adoptare pentru a distruge reforma DGAMC:

  1. Reinstalarea pe funcție a conducerii DGAMC înlăturate de mine, persoane agreate de afaceriști, consultanți și aflați la ordinele unor politicieni.
  1. Anularea misiunii de asistență FMI pe subiectele solicitate de mine sub pretextul unei „necesare” alte misiuni „de radiografiere în ansamblu” a activității ANAF, așa cum au fost zeci în ultimii ani. Timp și bani pierduti. Un expert costă cca 1.000 de dolari pe zi.
  1. Presiuni pentru schimbarea directorului coordonator al Directiei de prețuri de transfer din cadrul ANAF, o persoană foarte competentă profesional.
  1. Reinființarea serviciilor de inspecție fiscală teritoriale, rod al cumetriilor locale.
  1. Infiltrarea pe funcții de conducere în cadrul DGAMC a persoanelor din/ sau agreate de firmele mari de consultanță fiscală care să dea soluțiile convenabile propriilor clienți.
  1. Manipularea mass-media în sensul evitării problemelor grave din zona colectării sarcinii fiscale datorate de mari contribuabili, în principal a celor covârșitor majoritare cu capital străin.
  1. Crearea „cadrului legal” necesar evitării răspunderii contribuabililor care sunt interferați pe circuitul de tranzacționare al firmelor fantomă (vezi pledoariile domnului Gabriel Biriș pe această temă, venit ca „salvator al legislației fiscale” la MFP).

În continuare, pentru a înțelege amploarea și importanța reformei pe care am demarat-o la DGAMC, vă prezint măsurile pe care le-am adoptat deja în timpul mandatului meu:

  • Reducerea numărului de mari contribuabili din portofoliu, de la 2.500 la 1.500, ponderea în colectare a celor 1.000 de companii eliminate fiind de maximum 4%, dar mari consumatoare de resurse administrative de control.
  • Atribuirea personalității juridice DGAMC și calității de ordonator de credite, gestionar al propriilor fonduri alocate prin buget de ANAF.
  • Înlocuirea directorului general și a directorului executiv coordonator al activității de inspecție fiscală, ambii fiind extrem de puternic sustinuți de persoane politice de cel mai înalt rang și de persoane influente din zona auditului fiscal.
  • Crearea unei noi organigrame funcționale care a desființat serviciile teritoriale de inspecție fiscală care aveau același portofoliu de companii de „verificat” și puternice „conivențe” cu mediul de business local.
  • Înființarea unei unități de monitorizare a riscurilor fiscale care să asigure pe baza unor criterii informatizate selecția contribuabililor de controlat si a echipelor de control fiscal, eliminând subiectivismul.
  • Înființarea unui serviciu dedicat controalelor operative solicitate de organele procuraturii și ale Ministerului de Interne.
  • Salarizarea la un nivel superior, cu cca 20% mai mare decat media pe sistemul ANAF, măsura anulata la intervenția agresivă a sindicatului lui Vasile Marica.
  • Mutarea într-un sediu nou cu o logistica suport și hardware exemplară, pentru care se află în derulare procedurile de achiziții publice.
  • Stabilirea unei noi misiuni de asistență FMI pentru luna martie a acestui an pe subiectele:

– reducerea perioadei de inspecție pentru rambursarea TVA la max. 48 de ore;

– modificarea cadrului legislativ privind imixtiunea Curții de Conturi în activitatea de inspecție fiscală (asa cum o regăsim în  România și nu există în legislația niciunei țări civilizate membră  OECD);

– asigurarea asistenței juridice și avocațiale pe cheltuiala ANAF pentru toți inspectorii care sunt victimele plângerilor penale ale  marilor contribuabili, folosite ca mijloace de presiune enormă, și  care își permit să plătească onorarii obscene firmelor de  avocatură/consultanță fiscală;

  • Înființarea unei structuri redimensionate pentru controlul prețurilor de transfer, coordonata nemijlocit de catre direcția de resort ANAF unde am reusit să coagulez câțiva excepționali specialiști;

O altă serie de măsuri care urmau să fie adoptate până la 30 iunie a.c., măsuri care acum au rămas suspendate într-un etern „to do list”

  • Modificarea ROF-ului pentru acordarea unei autonomii/responsabilități funcționale reale a DGAMC-ului.
  • Schimbarea tuturor procedurilor de administrare/inspecție fiscala, cu asistența FMI/CE, în sensul simplificării proceselor decizionale cu reducerea drastică a perioadelor de control.
  • Introducerea procedurilor de monitorizare voluntară a primilor o sută de contribuabili care contează cu mai mult de 50% în portofoliul de colectare.
  • Demararea a o sută de inspectii fiscale partiale pentru acest an pe tematica prețurilor de transfer.
  • Înlocuirea din funcție a  persoanelor de conducere de la nivelul serviciilor de specialitate pe baza unor criterii cuantificabile a performantelor profesionale.

Toate aceste măsuri urmăreau realizarea unui obiectiv precis și cuantificabil: creșterea colectării în zona marilor contribuabili cu 10%, adică cca 2,5 miliarde euro.

Vă reamintesc faptul că de ani de zile nimeni nu s-a atins de acești mari contribuabili, 600 dintre aceștia nefiind niciodată verificați, de când desfășoară activitate în România, până când am preluat mandatul de președinte ANAF. Ce-ar fi însemnat pentru România ca, pe lângă cele 3 miliarde de euro colectate suplimentar în 2015, să se realizeze alte 2 miliarde de euro în 2016 din zona marilor contribuabili?

Din păcate, este prea târziu. Actuala conducere MFP și viziunea tehnocrată ruptă de realitate și axată exclusiv pe imagine vor arunca din nou România în brațele FMI, iar relaxarea fiscală este deja pusă în pericol de această gașcă de inconștienți fericiți. România este trădată din nou!

Solicit public DNA să fiu audiat și să nu mai întârzie derularea procesului de justiție! (DOCUMENTE)

Au trecut 33 de zile de când DNA, prin procurorul Doru Țuluș, mi-a adus la cunoștință punerea sub învinuire în dosarul Voicu-Păun și 32 zile de la demiterea mea din funcția de președinte ANAF, de către premierul Cioloș, ca urmare a acuzațiilor.

33 de zile de când o carieră publică de peste 20 de ani a fost aruncată la coșul de gunoi, cu o lejeritate periculoasă pentru orice democrație și în disprețul total față de demnitatea umană și față de responsabilitatea profesiei de procuror, parte integrantă a puterii judiciare.

În tot acest timp, însă, încrederea în ceea ce cu toții numim statul de drept m-a determinat să îmi cenzurez orice pornire de a ieși în spațiul public pentru a mă apăra si a prezenta faptele care au condus la apariția acestui dosar, pe care îl consider în continuare unul kafkian.

Nu ascund nici faptul că destui apropiați m-au sfătuit să tac, considerând că există un risc major de a suporta alte consecințe în relația cu orgoliul profesional al procurorilor, însă principalul resort care m-a ținut deoparte de spațiul public l-a reprezentat convingerea că, în 2016, dincolo de derapajele inerente oricărui proces, justiția din România funcționează și, mai ales, că dreptatea nu se face la televizor, ci în sala de judecată.

Tocmai această convingere este cea care mă obligă astăzi să ies public și să denunț modul de acțiune al DNA :

procurorii DNA întârzie în mod deliberat audierea mea, deși în data de 11.02.2016 am semnat un document prin care mi se aducea la cunoștință că voi fi audiat în perioada 15-19.02.2016, în calitate de suspect. (vezi documentul nr. 2 de la sfârșitul textului)

Există informații potrivit cărora, după analiza mai atentă a dosarului, inclusiv în cadrul DNA s-a realizat atât eroarea cât și necesitatea clasării acuzațiilor aduse.

Cu toate acestea, în încercarea de a-și acoperi eroarea (?), s-a luat decizia întârzierii audierii mele, care presupune și amânarea depunerii documentelor cu care să îmi demonstrez nevinovăția, pentru a perpetua imaginea și ideea complet falsă că aș fi implicat în dosarul Voicu-Păun, lăsând să planeze suspiciunea de corupție și evitând astfel să se finalizeze un caz în care abuzul unui procuror a depășit orice limită.

Un verdict de „nevinovat”, dat peste 1-2 ani, atunci când cazul și numele meu vor fi dispărut demult de pe agenda publică, îmi răpește unica șansă de a îmi reabilita numele, imaginea și cariera, trecând totodată eroarea și abuzul procurorilor DNA la capitolul „și altele”, fără nicio altă consecință asupra autorilor.

Din aceste motiv, am decis să prezint public Memoriul depus deja (pentru informare) la alte instituții ale statului și care urma să fie prezentat împreună cu documentele doveditoare și procurorului de caz.

Pentru cei care nu vor avea răbdare să citească cele 9 pagini (vezi documentul nr. 1 de la sfârșitul textului), înțesate cu destule abordări tehnice prezentate într-un un limbaj „de lemn”, necesar în acest tip de comunicare, voi face un scurt rezumat pe înțelesul tuturor.

Veți vedea cum, în anul 2016, în România, asumarea unei decizii de management administrativ ce viza suspendarea aplicării unei aberații fiscale (până la clarificarea legislativă), care afecta în mod nedrept milioane de români cu venituri modice, te transformă în ochii opinii publice într-un infractor, cu „ajutorul” unui procuror ce și-a uitat menirea.

Spun infractor și nu suspect pentru că, să nu ne ascundem după deget!, știm cu toții că, astăzi, simpla acuzație adusă de DNA oricărei persoane, însoțită de spectacolul televizat aferent, poartă cu sine în mentalul colectiv și verdictul de vinovat.

Astăzi, pentru majoritatea covârșitoare a românilor, eu, Gelu Ștefan Diaconu, sunt președintele Fiscului care a ajutat un grup infracțional de romi in fraudarea de fonduri europene. Prezumția de nevinovăție a devenit o formă fără fond, o sintagmă a cărei utilizare intensivă încearcă să acopere, într-o manieră ipocrită și străină de ceea ce înseamnă actul de justitie, acțiunile devenite obiceiuri periculoase într-un stat de drept adoptate de unii procurori, în susținerea bilanțurilor triumfaliste. 

Sindromul mesianic și beția dată de sondajele care au ajuns să prezinte DNA drept singura salvare a României nasc erori și abuzuri în care nu mai este vorba de o simplă amendă. Ci de viața unui om. Ori, efectul pervers al acestui comportament este că adevărații infractori vor profita de pe urma slăbirii acestei instituții fundamentale.

Din păcate, România se află într-un moment în care încrederea în justiție –  destul de fragilă încă – poate fi dărâmată de un singur procuror și șeful acestuia. Împreună cu viața și cariera unui om.

Așadar, iată faptele:

  1. În ianuarie 2015, Codul Fiscal nu era corelat cu Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, care prevedea că „toţi copiii până la vârsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani până la vârsta de 26 de ani, (…..) ucenici sau studenţi şi dacă nu realizează venituri din muncă”, beneficiază de asigurare (medicală), fără plata contribuţiei de sănătate.
  1. Pentru că nu erau corelate, aplicația informatică a ANAF a emis automat decizii de impunere pentru plata contribuției de sănătate către zeci de mii de minori, în toată țara, impozitând veniturile din dobânzile pentru alocațiile aflate în conturi bancare! Ceea ce reprezenta o aberație fiscală în sine!!! Reacția presei și a oamenilor, complet justificată, o puteți găsi aici: 1, 2, 3, 4, 5.
  1. În același timp, o altă aberație a Codului fiscal stabilea că plata contribuției de sănătate se face raportată la salariul minim. Astfel, s-a ajuns în situații în care pentru câștiguri de câțiva lei, oamenii au primit decizii de impunere prin care trebuiau să platească 468 de lei, reprezentând contribuția de asigurări de sănătate. Din nou, subiectul a declanșat un val de critici întemeiate în presă: 1, 2, 3, 4.
  1. În total, aplicația ANAF a emis automat, din cauza necorelărilor legislative, decizii pentru 1.096.224 de persoane (vezi pag. 1 din documentul nr. 3 de la sfârșitul textului). Inclusiv pentru un număr important de angajați din domeniul securității și siguranței publice, care erau deja asigurați la propria Casă de Sănătate, motiv pentru care au existat solicitări categorice din partea Ministerului  de Interne și a Serviciilor de informații pentru a stopa emiterea și executarea deciziilor de impunere către aceștia.
  1. În aceste condiții, existând riscul emiterii deciziilor în sarcina a încă minimum 2 milioane de contribuabili (vezi pag. 2 din documentul nr. 3 de la sfârșitul textului) am decis suspendarea acestora, până la clarificarea situației. Ceea ce s-a și întâmplat, Ministerul de Finanțe și Parlamentul corectând ulterior aceste aberații legislative.
  1. Subliniez că prin cele două circulare considerate de procurori ca fiind nelegale (!!!) am suspendat doar emiterea și executarea unui titlu de creanță, în interiorul termenului de prescriere, nu și stingerea creanțelor (vezi document nr. 4 de la finalul textului). Această anulare a fost făcută prin finalizarea procesului legislativ inițiat de Ministerul Finanțelor Publice (concomitent cu momentul emiterii primei circulare) de către Parlament și prin promulgarea de către președintele Iohannis a actelor normative incidente în cauză.
  1. Ajunși în acest punct, nu pot să nu remarc și faptul că DNA a manipulat opinia publică într-o manieră insidioasă afirmând în comunicatul oficial că circularele emise „au produs un folos patrimonial în beneficiul Asociației Partida Romilor Pro Europa”. Nu trebuie să fii specialist nici în drept, nici în fiscalitate, pentru a înțelege că de presupusul „folos patrimonial” ar fi profitat cei care aveau de plătit contribuțiile și nu Asociația respectivă. Pe de altă parte, în cazul utilizării fondurilor europene nici nu s-ar fi datorat CASS de către Asociație.
  1. Pe scurt, DNA a deschis un dosar de urmărire penală pe numele meu, fapt ce a condus imediat la destituirea din funcția de președinte ANAF, acuzând că am suspendat emiterea și executarea a cca 3 milioane de decizii de impunere, rezultate în urma unor aberații legislative independente de ANAF, ca să favorizez câteva sute de persoane. Sau altfel spus mi-aș fi asumat decizia „anulării” unor obligații de plată de peste 100 milioane de euro, la nivel național, ca să „favorizez” câteva persoane cu care nu m-am intersectat și nu am vorbit cu niciun prilej din viața mea. Despre faptul că aceștia au făcut demersuri oficiale pe lângă ministrul Finanțelor și vicepreșdintele ANAF am aflat în după amiaza zilei de 8 februarie 2016, când am fost informat despre solicitarea unor documente de către DNA.

Domnule Doru Țuluș, doamnelor și domnilor procurori ai DNA, doamnă Laura Codruța Kovesi, vă solicit public să respectați dreptul la justiție de care beneficiez, ca cetățean al României, și să dispuneți audierea mea în dosarul în care sunt învinuit. Nu am imunitate, nu vreau să plec din țară, nu vreau să amân procesul, nu vreau ca acest dosar să păteze prestigiul DNA, o instituție fundamentală pentru democrația româneasca.  Justiția înfăptuită mult prea târziu, doar pentru a masca o eroare, un abuz,  înseamnă ani furați din viața unui om. Doamnelor și domnilor procurori: Audiați-mă!