România trădată: tehnocrații au pus ANAF în slujba gulerelor albe din firmele de consultanță fiscală și a marilor afaceri

În cele ce urmează veți citi despre:

  • colcăiala de interese dintre marile firme de consultanță, companii cu capital străin (în principal) și ambasade
  • cum pune presiune pe ANAF un ambasador lăudat prin presa progresistă
  • cum am început reforma Direcției pentru mari contribuabili – DGAMC (mari afaceri) – exemple concrete
  • cum încearca conducerea MFP și echipa de tehnocrați să blocheze reforma Direcției de mari contribuabili, ceea ce servește doar intereselor private – exemple concrete
  •  cum a refuzat mass-media din România să mă sprijine în demersul de devoalare a acțiunilor prin care mafia transpartinică (consultanți fiscali, ambasadori, politicieni, oameni de afaceri) s-a luptat pentru controlul ANAF
  • câți bani urmau să intre la bugetul de stat după reforma DGAMC, bani lăsați de actuala conducere a MFP în buzunarele afaceriștilor care ocolesc plata taxelor
  •  câți mari contribuabili nu au fost niciodată verificați de când activează în România până când am preluat mandatul de președinte ANAF

Timp de trei ani de zile am dus o luptă inegală pentru a reforma structura responsabilă cu verificarea marilor contribuabili/marile afaceri(DGAMC). Din informațiile pe care le dețin și pe care le voi face publice, tot ce am construit în acest timp este dărâmat sistematic și cu intenție de către actuala conducere a Ministerului Finanțelor Publice și ANAF, pentru a servi exclusiv interesele private ale unei frății transpartinice.

Departe de ochii publicului, protejați de mass-media pe care o alimentează cu publicitate, membrii acestei frății au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a împiedica această reformă. Marile firme de consultanță fiscală, clienții acestora (majoritatea cu capital străin) și unele ambasade au exercitat o presiune constantă asupra mea, fie direct, fie prin intermediul presei sau a politicienilor pentru a bloca schimbările de la DGAMC și orice altă măsură cu impact major în lupta anti-evaziune din această zonă.

De exemplu, un ambasador „periat” și lăudat de presa progresistă a venit la mine în birou, însoțit de un om de afaceri din țara pe care o reprezenta, un evazionist notoriu, presându-mă să dispun deblocarea rambursării TVA într-un caz de evaziune (cca 20 milioane euro), pe care îl aveam în instrumentare. La câteva minute după ce a ieșit din biroul meu am anunțat instituțiile abilitate. În zilele următoare, citeam iarăși prin presă o serie de elogii aduse aceluiași ambasador, cunoscut în spațiul public drept un adversar al intrării României în Schengen, exact de jurnaliștii care promovează valorile occidentale și care îl dădeau ca exemplu de bune practici și onestitate pe acest „amic” al concetățenilor evazioniști.

Ani de zile a fost o practică constantă intervenția ambasadelor, în principal din spațiul UE, pentru susținerea intereselor marilor companii cu capital străin în relația cu Fiscul, în timp ce o eventuală intervenție a vreunui reprezentant ales al poporului român în Parlament este considerată trafic de influență.

Vă asigur că acest lucru se întâmplă și în prezent cu singura deosebire că, astăzi, cei puși să vegheze asupra securității finanțelor României au ajuns simpli servanți, executanți docili ai acestor interese. Cazul marilor operatori din industria jocurilor de noroc a produs consternare! Dar, despre acest subiect vom vorbi cu altă ocazie.

În continuare, vă prezint doar o parte din „greșelile” pe care le-am făcut și care au trezit din amorțeală interesele acestei frății transpartinice, o frăție care controlează jurnaliști de la publicații importante, cu legături politice importante, fără niciun alt Dumnezeu decât banul propriu:

  • reforma organizatorică pe care am început-o la DGAMC (Direcția Generală pentru Mari Contribuabili) care, printre altele, a stricat relațiile de „prietenie” dintre consultanți sau oameni de afaceri și inspectorii fiscali (vezi mai jos în text)
  • controalele la hypermarket-uri și mall-uri
  • executarea silită a RADET, RATB, TVR, CE Oltenia și a multor alte companii mari
  • demararea de controale ample la companii internaționale din industria energiei, farmaceutică sau a lemnului care au plătit sau au de plată sute de milioane de euro
  • controlul marilor lanțuri de cluburi de pe litoral și din principalele orașe
  • zeci de mii de plângeri penale. Acestea nu se fac pentru 2 lei minus în casa de marcat, ci pentru evaziune de milioane și zeci de milioane de euro

 Fiecare jurnalist contactat informal de echipa mea și chiar de mine pentru a obține sprijinul în devoalarea acestei frății s-a eschivat, invocând cam același argument: „Oamenii aceștia din consultanță și din business plătesc bani grei pentru publicitate. În plus, noi nu putem sprijini ANAF în niciun demers, întrucât, pe lângă banii din reclamă, am pierde din cititori. O fi adevărat ce spuneți, însă și noi suntem un business ca orice alt business. Click-urile le obținem când criticăm ANAF, nu când o sprijinim.”

Nu numai că nu am fost sprijinit de presă, dar am fost atacat zilnic pe subiecte pur și simplu elucubrante: legături cu mafia rusă/ucrainiană, conturi off-shore, omul lui Ponta, Oprea, Coldea, etc.

Ce să înțelegi altceva decât că avem un câine de pază al democrației cam sensibil la transferurile bancare sau pe sub masă?

 Fără sprijnul mass-media, nu am putut decât să trag un semnal de alarmă (1), atunci când lucrurile au degenerat, în speranța că factorii de decizie realizează pericolul uriaș care pândește securitatea finanțelor României, atunci când interesele private reglementează prin interpuși activitatea ANAF.

Înainte de a vă prezenta măsurile concrete pe care le-am luat în cadrul reformei DGAMC și cele ce urmau să fie luate până la 30 iunie a.c., vă prezint în exclusivitate, cu speranța că măcar un singur jurnalist onest va investiga mai departe, măsurile pe care conducerea MFP și echipa de tehnocrați infiltrați în ANAF și MFP le-au luat deja sau care sunt în curs de adoptare pentru a distruge reforma DGAMC:

  1. Reinstalarea pe funcție a conducerii DGAMC înlăturate de mine, persoane agreate de afaceriști, consultanți și aflați la ordinele unor politicieni.
  1. Anularea misiunii de asistență FMI pe subiectele solicitate de mine sub pretextul unei „necesare” alte misiuni „de radiografiere în ansamblu” a activității ANAF, așa cum au fost zeci în ultimii ani. Timp și bani pierduti. Un expert costă cca 1.000 de dolari pe zi.
  1. Presiuni pentru schimbarea directorului coordonator al Directiei de prețuri de transfer din cadrul ANAF, o persoană foarte competentă profesional.
  1. Reinființarea serviciilor de inspecție fiscală teritoriale, rod al cumetriilor locale.
  1. Infiltrarea pe funcții de conducere în cadrul DGAMC a persoanelor din/ sau agreate de firmele mari de consultanță fiscală care să dea soluțiile convenabile propriilor clienți.
  1. Manipularea mass-media în sensul evitării problemelor grave din zona colectării sarcinii fiscale datorate de mari contribuabili, în principal a celor covârșitor majoritare cu capital străin.
  1. Crearea „cadrului legal” necesar evitării răspunderii contribuabililor care sunt interferați pe circuitul de tranzacționare al firmelor fantomă (vezi pledoariile domnului Gabriel Biriș pe această temă, venit ca „salvator al legislației fiscale” la MFP).

În continuare, pentru a înțelege amploarea și importanța reformei pe care am demarat-o la DGAMC, vă prezint măsurile pe care le-am adoptat deja în timpul mandatului meu:

  • Reducerea numărului de mari contribuabili din portofoliu, de la 2.500 la 1.500, ponderea în colectare a celor 1.000 de companii eliminate fiind de maximum 4%, dar mari consumatoare de resurse administrative de control.
  • Atribuirea personalității juridice DGAMC și calității de ordonator de credite, gestionar al propriilor fonduri alocate prin buget de ANAF.
  • Înlocuirea directorului general și a directorului executiv coordonator al activității de inspecție fiscală, ambii fiind extrem de puternic sustinuți de persoane politice de cel mai înalt rang și de persoane influente din zona auditului fiscal.
  • Crearea unei noi organigrame funcționale care a desființat serviciile teritoriale de inspecție fiscală care aveau același portofoliu de companii de „verificat” și puternice „conivențe” cu mediul de business local.
  • Înființarea unei unități de monitorizare a riscurilor fiscale care să asigure pe baza unor criterii informatizate selecția contribuabililor de controlat si a echipelor de control fiscal, eliminând subiectivismul.
  • Înființarea unui serviciu dedicat controalelor operative solicitate de organele procuraturii și ale Ministerului de Interne.
  • Salarizarea la un nivel superior, cu cca 20% mai mare decat media pe sistemul ANAF, măsura anulata la intervenția agresivă a sindicatului lui Vasile Marica.
  • Mutarea într-un sediu nou cu o logistica suport și hardware exemplară, pentru care se află în derulare procedurile de achiziții publice.
  • Stabilirea unei noi misiuni de asistență FMI pentru luna martie a acestui an pe subiectele:

– reducerea perioadei de inspecție pentru rambursarea TVA la max. 48 de ore;

– modificarea cadrului legislativ privind imixtiunea Curții de Conturi în activitatea de inspecție fiscală (asa cum o regăsim în  România și nu există în legislația niciunei țări civilizate membră  OECD);

– asigurarea asistenței juridice și avocațiale pe cheltuiala ANAF pentru toți inspectorii care sunt victimele plângerilor penale ale  marilor contribuabili, folosite ca mijloace de presiune enormă, și  care își permit să plătească onorarii obscene firmelor de  avocatură/consultanță fiscală;

  • Înființarea unei structuri redimensionate pentru controlul prețurilor de transfer, coordonata nemijlocit de catre direcția de resort ANAF unde am reusit să coagulez câțiva excepționali specialiști;

O altă serie de măsuri care urmau să fie adoptate până la 30 iunie a.c., măsuri care acum au rămas suspendate într-un etern „to do list”

  • Modificarea ROF-ului pentru acordarea unei autonomii/responsabilități funcționale reale a DGAMC-ului.
  • Schimbarea tuturor procedurilor de administrare/inspecție fiscala, cu asistența FMI/CE, în sensul simplificării proceselor decizionale cu reducerea drastică a perioadelor de control.
  • Introducerea procedurilor de monitorizare voluntară a primilor o sută de contribuabili care contează cu mai mult de 50% în portofoliul de colectare.
  • Demararea a o sută de inspectii fiscale partiale pentru acest an pe tematica prețurilor de transfer.
  • Înlocuirea din funcție a  persoanelor de conducere de la nivelul serviciilor de specialitate pe baza unor criterii cuantificabile a performantelor profesionale.

Toate aceste măsuri urmăreau realizarea unui obiectiv precis și cuantificabil: creșterea colectării în zona marilor contribuabili cu 10%, adică cca 2,5 miliarde euro.

Vă reamintesc faptul că de ani de zile nimeni nu s-a atins de acești mari contribuabili, 600 dintre aceștia nefiind niciodată verificați, de când desfășoară activitate în România, până când am preluat mandatul de președinte ANAF. Ce-ar fi însemnat pentru România ca, pe lângă cele 3 miliarde de euro colectate suplimentar în 2015, să se realizeze alte 2 miliarde de euro în 2016 din zona marilor contribuabili?

Din păcate, este prea târziu. Actuala conducere MFP și viziunea tehnocrată ruptă de realitate și axată exclusiv pe imagine vor arunca din nou România în brațele FMI, iar relaxarea fiscală este deja pusă în pericol de această gașcă de inconștienți fericiți. România este trădată din nou!

Solicit public DNA să fiu audiat și să nu mai întârzie derularea procesului de justiție! (DOCUMENTE)

Au trecut 33 de zile de când DNA, prin procurorul Doru Țuluș, mi-a adus la cunoștință punerea sub învinuire în dosarul Voicu-Păun și 32 zile de la demiterea mea din funcția de președinte ANAF, de către premierul Cioloș, ca urmare a acuzațiilor.

33 de zile de când o carieră publică de peste 20 de ani a fost aruncată la coșul de gunoi, cu o lejeritate periculoasă pentru orice democrație și în disprețul total față de demnitatea umană și față de responsabilitatea profesiei de procuror, parte integrantă a puterii judiciare.

În tot acest timp, însă, încrederea în ceea ce cu toții numim statul de drept m-a determinat să îmi cenzurez orice pornire de a ieși în spațiul public pentru a mă apăra si a prezenta faptele care au condus la apariția acestui dosar, pe care îl consider în continuare unul kafkian.

Nu ascund nici faptul că destui apropiați m-au sfătuit să tac, considerând că există un risc major de a suporta alte consecințe în relația cu orgoliul profesional al procurorilor, însă principalul resort care m-a ținut deoparte de spațiul public l-a reprezentat convingerea că, în 2016, dincolo de derapajele inerente oricărui proces, justiția din România funcționează și, mai ales, că dreptatea nu se face la televizor, ci în sala de judecată.

Tocmai această convingere este cea care mă obligă astăzi să ies public și să denunț modul de acțiune al DNA :

procurorii DNA întârzie în mod deliberat audierea mea, deși în data de 11.02.2016 am semnat un document prin care mi se aducea la cunoștință că voi fi audiat în perioada 15-19.02.2016, în calitate de suspect. (vezi documentul nr. 2 de la sfârșitul textului)

Există informații potrivit cărora, după analiza mai atentă a dosarului, inclusiv în cadrul DNA s-a realizat atât eroarea cât și necesitatea clasării acuzațiilor aduse.

Cu toate acestea, în încercarea de a-și acoperi eroarea (?), s-a luat decizia întârzierii audierii mele, care presupune și amânarea depunerii documentelor cu care să îmi demonstrez nevinovăția, pentru a perpetua imaginea și ideea complet falsă că aș fi implicat în dosarul Voicu-Păun, lăsând să planeze suspiciunea de corupție și evitând astfel să se finalizeze un caz în care abuzul unui procuror a depășit orice limită.

Un verdict de „nevinovat”, dat peste 1-2 ani, atunci când cazul și numele meu vor fi dispărut demult de pe agenda publică, îmi răpește unica șansă de a îmi reabilita numele, imaginea și cariera, trecând totodată eroarea și abuzul procurorilor DNA la capitolul „și altele”, fără nicio altă consecință asupra autorilor.

Din aceste motiv, am decis să prezint public Memoriul depus deja (pentru informare) la alte instituții ale statului și care urma să fie prezentat împreună cu documentele doveditoare și procurorului de caz.

Pentru cei care nu vor avea răbdare să citească cele 9 pagini (vezi documentul nr. 1 de la sfârșitul textului), înțesate cu destule abordări tehnice prezentate într-un un limbaj „de lemn”, necesar în acest tip de comunicare, voi face un scurt rezumat pe înțelesul tuturor.

Veți vedea cum, în anul 2016, în România, asumarea unei decizii de management administrativ ce viza suspendarea aplicării unei aberații fiscale (până la clarificarea legislativă), care afecta în mod nedrept milioane de români cu venituri modice, te transformă în ochii opinii publice într-un infractor, cu „ajutorul” unui procuror ce și-a uitat menirea.

Spun infractor și nu suspect pentru că, să nu ne ascundem după deget!, știm cu toții că, astăzi, simpla acuzație adusă de DNA oricărei persoane, însoțită de spectacolul televizat aferent, poartă cu sine în mentalul colectiv și verdictul de vinovat.

Astăzi, pentru majoritatea covârșitoare a românilor, eu, Gelu Ștefan Diaconu, sunt președintele Fiscului care a ajutat un grup infracțional de romi in fraudarea de fonduri europene. Prezumția de nevinovăție a devenit o formă fără fond, o sintagmă a cărei utilizare intensivă încearcă să acopere, într-o manieră ipocrită și străină de ceea ce înseamnă actul de justitie, acțiunile devenite obiceiuri periculoase într-un stat de drept adoptate de unii procurori, în susținerea bilanțurilor triumfaliste. 

Sindromul mesianic și beția dată de sondajele care au ajuns să prezinte DNA drept singura salvare a României nasc erori și abuzuri în care nu mai este vorba de o simplă amendă. Ci de viața unui om. Ori, efectul pervers al acestui comportament este că adevărații infractori vor profita de pe urma slăbirii acestei instituții fundamentale.

Din păcate, România se află într-un moment în care încrederea în justiție –  destul de fragilă încă – poate fi dărâmată de un singur procuror și șeful acestuia. Împreună cu viața și cariera unui om.

Așadar, iată faptele:

  1. În ianuarie 2015, Codul Fiscal nu era corelat cu Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, care prevedea că „toţi copiii până la vârsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani până la vârsta de 26 de ani, (…..) ucenici sau studenţi şi dacă nu realizează venituri din muncă”, beneficiază de asigurare (medicală), fără plata contribuţiei de sănătate.
  1. Pentru că nu erau corelate, aplicația informatică a ANAF a emis automat decizii de impunere pentru plata contribuției de sănătate către zeci de mii de minori, în toată țara, impozitând veniturile din dobânzile pentru alocațiile aflate în conturi bancare! Ceea ce reprezenta o aberație fiscală în sine!!! Reacția presei și a oamenilor, complet justificată, o puteți găsi aici: 1, 2, 3, 4, 5.
  1. În același timp, o altă aberație a Codului fiscal stabilea că plata contribuției de sănătate se face raportată la salariul minim. Astfel, s-a ajuns în situații în care pentru câștiguri de câțiva lei, oamenii au primit decizii de impunere prin care trebuiau să platească 468 de lei, reprezentând contribuția de asigurări de sănătate. Din nou, subiectul a declanșat un val de critici întemeiate în presă: 1, 2, 3, 4.
  1. În total, aplicația ANAF a emis automat, din cauza necorelărilor legislative, decizii pentru 1.096.224 de persoane (vezi pag. 1 din documentul nr. 3 de la sfârșitul textului). Inclusiv pentru un număr important de angajați din domeniul securității și siguranței publice, care erau deja asigurați la propria Casă de Sănătate, motiv pentru care au existat solicitări categorice din partea Ministerului  de Interne și a Serviciilor de informații pentru a stopa emiterea și executarea deciziilor de impunere către aceștia.
  1. În aceste condiții, existând riscul emiterii deciziilor în sarcina a încă minimum 2 milioane de contribuabili (vezi pag. 2 din documentul nr. 3 de la sfârșitul textului) am decis suspendarea acestora, până la clarificarea situației. Ceea ce s-a și întâmplat, Ministerul de Finanțe și Parlamentul corectând ulterior aceste aberații legislative.
  1. Subliniez că prin cele două circulare considerate de procurori ca fiind nelegale (!!!) am suspendat doar emiterea și executarea unui titlu de creanță, în interiorul termenului de prescriere, nu și stingerea creanțelor (vezi document nr. 4 de la finalul textului). Această anulare a fost făcută prin finalizarea procesului legislativ inițiat de Ministerul Finanțelor Publice (concomitent cu momentul emiterii primei circulare) de către Parlament și prin promulgarea de către președintele Iohannis a actelor normative incidente în cauză.
  1. Ajunși în acest punct, nu pot să nu remarc și faptul că DNA a manipulat opinia publică într-o manieră insidioasă afirmând în comunicatul oficial că circularele emise „au produs un folos patrimonial în beneficiul Asociației Partida Romilor Pro Europa”. Nu trebuie să fii specialist nici în drept, nici în fiscalitate, pentru a înțelege că de presupusul „folos patrimonial” ar fi profitat cei care aveau de plătit contribuțiile și nu Asociația respectivă. Pe de altă parte, în cazul utilizării fondurilor europene nici nu s-ar fi datorat CASS de către Asociație.
  1. Pe scurt, DNA a deschis un dosar de urmărire penală pe numele meu, fapt ce a condus imediat la destituirea din funcția de președinte ANAF, acuzând că am suspendat emiterea și executarea a cca 3 milioane de decizii de impunere, rezultate în urma unor aberații legislative independente de ANAF, ca să favorizez câteva sute de persoane. Sau altfel spus mi-aș fi asumat decizia „anulării” unor obligații de plată de peste 100 milioane de euro, la nivel național, ca să „favorizez” câteva persoane cu care nu m-am intersectat și nu am vorbit cu niciun prilej din viața mea. Despre faptul că aceștia au făcut demersuri oficiale pe lângă ministrul Finanțelor și vicepreșdintele ANAF am aflat în după amiaza zilei de 8 februarie 2016, când am fost informat despre solicitarea unor documente de către DNA.

Domnule Doru Țuluș, doamnelor și domnilor procurori ai DNA, doamnă Laura Codruța Kovesi, vă solicit public să respectați dreptul la justiție de care beneficiez, ca cetățean al României, și să dispuneți audierea mea în dosarul în care sunt învinuit. Nu am imunitate, nu vreau să plec din țară, nu vreau să amân procesul, nu vreau ca acest dosar să păteze prestigiul DNA, o instituție fundamentală pentru democrația româneasca.  Justiția înfăptuită mult prea târziu, doar pentru a masca o eroare, un abuz,  înseamnă ani furați din viața unui om. Doamnelor și domnilor procurori: Audiați-mă!