Plata SPLIT TVA si ipocrizia societatii romanesti

Stimati oameni de afaceri, stiti ca Dragnea&co mizeaza sa incaseze 2 miliarde lei anual suplimentar din plata split TVA? Ati citit bine: 2 miliarde! Adica mult zgomot si efort pentru mai nimic! Aceste sume vor proveni de la cei care declara dar nu platesc din lipsa temporara de fonduri si de la cei care provoaca insolvente artificiale. Adevaratii evazionisti din zona TVA isi vor continua activitatea nestingheriti! Insa, cu totii veti simti o povara administrativa importanta, cu totii veti avea cash-flow-ul afectat. Ca sa nu mai vorbim ca toate acestea vor veni la pachet impreuna cu disparitia treptata a relaxarii fiscale.

Cum s-a ajuns aici este insa o tema pe care mai toata lumea o ocoleste sau o abordeaza aruncand vina exclusiv pe umerii unei tabere.

Adevarul este insa urmatorul: atunci cand cineva isi asuma batalia impotriva acestui flagel, ca la un semnal, se declanseaza o reactie agresiva contrara, alimentata de grupuri de interese, puternic ancorate in zona politicului, care isi vad astfel periclitate sursele de venituri la negru. O intreaga conhorta din randul consultantilor fiscali si al “formatorilor de opinie” vitupereaza neobosit in mass-media impotriva oricarei reglementari mai stricte sau a actiunilor ANAF. Cu totii, constient sau nu, dinamiteaza acest proces. Unii exaltati o fac numai din nevoia maladiva de celebritate care aduce de regula contracte consistente de consultanta pe bani frumosi!

Daca am fost atat de fraieri sa ne lasam pacaliti de actiunea unor impostori in spatiul public, daca ne-au “deranjat” controalele ANAF, daca ne-am “dus” dupa fenta galagiosilor care au dorit eliminarea declaratiei 088 (care crea o sarcina administrativa suplimentara temporara doar unora) astazi suntem nevoiti “sa inghitim pe nemestecate” plata split TVA. Spun aceasta intrucat aceasta metoda generalizata, dupa cum stiti, nu are precedent nicaieri in lume unde exista obligatia de plata a TVA!!!

Context

Cu riscul de a ma repeta, haideti sa facem o incursiune in istoria recenta a tarii noastre luind ca exemplu evaziunea la plata TVA datorat.

Incepand cu 1 iulie 2010, in perioada de profunda criza a veniturilor statului generata tot de majorarea populista a cheltuielilor bugetare (personaje ca Liviu Dragnea, Olguta Vasilescu, Codrin Stefanescu, s.a., au existat si vor exista tot timpul in politica romaneasca!), legislatia TVA a fost modificata in sensul cresterii cotei standard de la 19 la 24%. Alaturi de scaderea salariilor cu 25% aceasta masura a fost o adevarata lovitura de maciuca in moalele capului data fiecarei familii de romani. Despre imensul credit contractat la FMI/UE/BM nu mai are rost sa amintim!

Asadar am asistat la o crestere cu 26,3% a TVA. Teoria economica ne invata ca o crestere de “x” a unei cote de impozitare are ca si efect o crestere dubla a poverii fiscale, in acest caz de peste 50%. Imediat s-au “turat” motoarele evaziunii cu implicatii devastatoare asupra gradului de conformare voluntara a contribuabililor, dar mai ales asupra distorsionarii pietei concurentiale. Practic, chiar si agentii economici onesti au fost “atrasi”, incet dar sigur, in mrejele evaziunii. Altfel, erau aruncati din piata!

In mod paradoxal, acest fenomen devenea cronic, “agravat” de calitatea Romaniei de membru al UE, unde desfiintarea frontierelor a facut si mai vulnerabila combaterea fraudei din achizitiile nedeclarate/livrarile fictive intracomunitare.

Potrivit rapoartelor oficiale ale Comisiei Europene, la nivelul anului 2013 decalajul fiscal (diferenta dintre TVA care s-ar incasa daca toti contribuabilii s-ar conforma 100% si sumele efectiv colectate) ajunsese la aproape 45%!!!. Astazi, consecinta a actiunilor ANAF din perioada 2014-2015, cat si a scaderii cotei TVA in special la alimente, decalajul fiscal este de cca. 35%. Sigur ca am putea ajusta aceasta cifra in sensul reducerii usoare datorita “specificului” romanesc (autoconsumul gospodariilor si sfera serviciilor ocazionale prestate de micii meseriasi nesupuse impozitarii) dar si asa diferenta ramasa este enorma fata de media europeana situata la nivelul rezonabil de cca 14-15%. Fiecare punct procentual din decalajul fiscal de astazi are un echivalent de cca 450 de milioane de lei in colectarea TVA. Daca s-ar reduce decalajul la nivelul mediei europene aceasta ar insemna un plus annual de venituri bugetare din TVA de min 8 miliarde de lei, la care ar trebui adaugat suplimentul generat de cresterea economica!!!

Ce constatam astazi? Cu toate ca guvernantii si-au programat o cresterea a sumelor colectate din tva fata de 2016 cu cca 3 md lei, asa cum ar fi fost normal data fiind cresterea economica dar mai ales a consumului, la 8 luni situatia se prezinta dramatic.

Ipocrizia multora a introdus plata SPLIT TVA

Cum de s-a ajuns aici? Ei…aici intervine ipocrizia societatii romanesti si a unei parti a mediului de afaceri. Dar mai ales formidabila presiune pusa pe ANAF de catre cozile de topor ale grupurilor de interese puternic sustinute politic de la momentul cand aceasta institutie si-a luat rolul in serios.

Sa recapitulam foarte pe scurt cele intamplate in ultimii aproape doi ani de zile.

Consecinta a reorganizarii in profil regional a activitatii ANAF si a desfiintarii Garzii Financiare s-au eliberat resursele de personal necesare infiintarii Antifraudei. A devenit operationala si cu un impact enorm in conformarea contribuabililor in mai putin de un an. Impreuna cu Inspectia Fiscala, inca tributara rutinei comode a verificarii rambursarilor de TVA, au inceput sa atace tranzactiile din economia subterana care nu erau raportate, subdeclararea vanzarilor impozabile sau solicitarile exagerate privind returnarile de TVA dar mai ales frauda de tip carusel cu utilizarea firmelor “fantoma” (o frauda devenita tentanta datorita cotei mari de 24%). S-a ajuns si la cazuri complicate de insolvente artificiale foarte greu de instrumentat.

Concomitent, s-a pus o presiune teribila in controale operative pe emiterea bonurilor si a facturilor fiscale. De la mare la mic si de la mic la mare agentii economici au inceput sa inteleaga ca lupta contra evaziunii, in special la TVA, devenise o realitate. Am avut sute de discutii cu oameni de afaceri care, contribuind cu idei si sugestii, sprijineau neconditionat aceasta noua realitate. Piata incepuse sa se curate de tepari, de firme fantoma cu miile, achizitiile intracomunitare erau cu adevarat monitorizate, cetatenii erau placut surprinsi de insistenta cu care li se inmanau bonurile fiscale chiar de la covrigarii sau de la crasmele de cartier…iar toate acestea s-au reflectat imediat in colectari consistente la bugetul statului.

Guvernul Ponta are meritul de a fi sprijinit neconditionat efortul ANAF care i-a permis sa colecteze resurse bugetare suplimentare atat de necesare curajosului proces de relaxare fiscala initiat.

In Parlament se intreceau reprezentantii poporului care sa reduca mai mult taxele cu toate ca unii dintre ei, deloc putini, incepusera sa “maraie” constant fata de insolenta ANAF de a controla “resursele” lor de fonduri pentru actiuni electorale. Mass-media inventa sinucigasi din cauza ANAF precum si o baba cu zarzavaturi violata de Antifrauda, “lideri” de opinie plangeau pe umerii evazionistilor iar portocalii si tzulusii din zona justitiei stateau la panda!!. Intoxicari, perdele de fum, denunturi inventate, operatiuni ale unora din servicii ( ce i-a mai afectat pe unii distrugerea firmelor fantoma!), consultanti exaltati, emisiuni TV dedicate “militianului” Diaconu,etc., etc. intr-un cuvant o canonada! Despre prostia existentei celor 300 de sri-isti detasati la Antifrauda (in realitate vreo 20, cu merite mari in analiza de risc) si cu protocolul ANAF-SRI (in fapt o decizie a CSAT), amintesc doar in treacat… La timpul potrivit poate voi scrie o carte.

Si uite asa a aparut “salvatore de la patria”, Ciolos&co. Cu prietena ministresa la Finante si cu un secretar de stat galagios aparator de evazionisti in privat, inevitabilul s-a produs: blocarea activitatii ANAF. O “abordare prietenoasa” cu contribuabilii menita sa le aduca voturi (ei nu stiau saracii ca erau deja cazuti in capcana PSD-ului populist de opozitie), anchete multiple in ANAF, blocarea completa a achizitiilor IT, incetinirea pana la stopare a proiectului de reforma a administrarii fiscale derulat impreuna cu Banca Mondiala dar mai ales nepriceperea cronica in coordonarea si consolidarea capacitatii administrative ANAF aveau sa prefigureze dezastrul colectarii veniturilor bugetare.

Astazi gasca lui Dragnea, care la nepriceperea tehnocrata avea sa adauge cheltuieli structurale cu toptanul la bugetul public reducand concomitent fondurile alocate ANAF, incepe sa realizeze ca se va lovi, mult mai devreme decat se asteapta, cu capul in zid.

Plafonarea indemnizatiilor mamelor, calculul la salariul minim a obligatiilor fiscale pentru contractele part-time, eliminarea plafonului la calculul contributiilor la activitatile independente, supraacciza, (in fapt masuri pe care tot ei le introdusesera in lege anterior!)etc., la care se adauga o amanare sine die a aplicarii hilarului program “din scoarta in scoarta”, nu sunt decat paleative la ceea ce va urma.

Combaterea evaziunii fiscale este imposibila cu un ANAF in colaps

Am afirmat in mod repetat ca evaziunea fiscala este cel mai grav flagel cu care un stat se poate confrunta pe timp de pace. Lipsa resurselor bugetare il transforma intr-un stat esuat aflat la indemana grupurilor de interese interne dar mai ales la discretia finantatorilor externi. Consecinta imediata este dependenta fata de creditori cu afectarea nemijlocita a bunastarii cetatenilor. Acestea sunt truisme unanim recunoscute!

In Romania, cu atat mai necesara devine combaterea evaziunii fiscale deoarece nivelul sarcinii fiscale care apasa asupra contribuabililor este printre cele mai reduse din Europa, mai ales dupa cele doua etape de relaxare fiscala parcurse in anii 2015-2017.

La o estimare destul de aproximativa (cu date culese din diverse surse deschise) situatia Romaniei se prezinta astfel: nivelul economiei subterane s-ar situa intre 20-25% din PIB iar evaziunea fiscala in intervalul a 10-12% din PIB. La un PIB estimat anul acesta la cca. 181 miliarde euro se sustrag astfel de la veniturile cuvenite statului peste 18 md de euro!! De mentionat ca veniturile fiscale de colectat pentru anul 2017 reprezinta cca 52 md euro. Asadar, s-ar sustrage din visteria statului peste 30% !!!

Colectarea TVA este cea mai eficienta cale de a creste veniturile bugetare. Este un impozit echitabil deoarece este platit de toti cei care produc adaugand valoare cat si de cei care numai consuma, in mod proportional cu nivelul acestui consum. Dar, in acelasi timp TVA este cea mai vulnerabila categorie de impozit la evaziune si frauda!

Va reamintesc ca in 2015, primul an de reducere agresiva a fiscalitatii, pe seama controalelor ANAF atat de repudiate de ipocritii natiei, s-au colectat 12,4 miliarde de lei mai mult decat in 2014!!!

Dar asta este deja istorie. Pana isi va reveni ANAF-ul din colapsul in care se afla va mai trece multa apa pe Dambovita!

 

Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *